Dupa ce te-am pierdut

Cand o poveste se sfarseste, alta incepe… Lou Clark are o multime de intrebari. 

Cum de a ajuns sa lucreze intr-un bar din aeroport si sa-si petreaca timpul urmarindu-i cu privirea pe cei care pleaca spre alte locuri? Sau de ce nu se simte inca acasa in apartamentul pe care il are deja de un an? Oare familia ei o va putea ierta pentru ce a facut cu optsprezece luni in urma? Si va reusi vreodata sa treaca peste iubirea vietii ei? Ceea ce Lou stie sigur e ca ceva trebuie sa se schimbe.

Apoi, intr-o noapte, la usa ei bate cineva. Dar oare straina care ii apare in prag are raspunsurile pe care ea le cauta sau ii aduce doar alte intrebari? Daca inchide usa, viata ei va continua ca pana acum: simpla, ordonata, sigura. Daca o deschide, va risca totul. Insa Lou a facut candva o promisiune: sa traiasca. Si, daca vrea sa o respecte, va trebui sa deschida larg usa…

Fragment:

– Cum te cheama, scumpo?

In jurul gatului am un guler cervical.

Simt pe frunte mangaierea usoara si blanda a unei maini. 

Sunt vie. De fapt, asta ma surprinde foarte mult.

– E in regula. Deschide ochii. Uita-te la mine, acum. Uita-te la mine. Poti sa-mi spui cum te cheama?

 Vreau sa vorbesc, sa deschid gura, dar nu reusesc decat sa balmajesc ceva nedeslusit. Cred ca mi-am muscat limba. Am gura plina de sange, ii simt gustul cald, metalic. Nu ma pot misca.

 - O sa te imobilizam pe targa, bine? N-o sa te simti prea bine pe moment, dar o sa-ti fac putina morfina, ca sa mai atenuam durerea.

  Vocea barbatului care mi se adreseaza e calma, egala, ca si cum cel mai normal lucru pe lumea asta e sa gasesti pe cineva zdrobit pe asfalt, cu ochii atintiti spre cerul intunecat. As vrea sa rad. As vrea spun cat de ridicola mi se pare situatia. Dar nu sunt decat o alta victima a unui accident si nimic nu pare sa mearga asa cum ar fi trebuit.

  Figura barbatului dispare din raza mea vizuala. O ferneie cu vesta reflectorizanta, cu parul negru si cret, strans la spate intr-o coada de cal, se iveste deasupra mea si imi pune o lanterna subtire in ochi, uitandu-se lung la mine cu acelasi interes indiferent cu care studiezi vreun exemplar de laborator, nu ca la o fiinta umana.