Dunarea. Poveste si adevar

Cele mai multe eseuri evoca, nostalgic si indrituit, biserici, personalitati galatene, bresle precum cea a pescarilor (Unde sunt pescarii de altadata?), Papadia, opera inginerului Mircea Roibu, Biblioteca „V. A. Urechia”…

Scrisa bine, viu si alert, Dunarea. Poveste si adevar mi se pare a fi cea mai buna carte a lui Zanfir Ilie. (Theodor Codreanu)

Febril om de actiune, veritabil ferment cultural al urbei galatene, dl. Ilie Zanfir este mereu in prima linie, pastorind, sub cupola Bibliotecii „V. A. Urechia”, o serie de intamplari de ecou. Neastamparatul autor, mereu in alerta, mereu pus pe fapte mari, ne incredinteaza un proaspat buchet de „eseuri danubiene”. Doldora de informatii, Dunarea – poveste si adevar poarta, sub pecetea nostalgiei, intamplari de la mila 80, povesteste despre marii oameni (precum „santinela” V. A. Urechia, veghind spatiul carpato-balcanic) si depune marturie despre asezarea dintre ape, gandind tonic, cu „optimism temperat”, la viitorul Galatiului, redescoperindu-l… (Adrian Dinu Rachieru)

Eseurile dunarene sunt tot atatea argumente de cuget, inima si literatura, pentru memoria, pentru prezentul si pentru viitorul celor trei entitati personificate: Fluviul, Orasul si Comunitatea.

Zanfir Ilie este dintre cei putini care, parafrazandu-l pe Terentiu (Homo sum et humani nihil a me alienum puto – Sunt om si nimic din ce este omenesc nu-mi este strain) poate spune cu deplina multumire: Sunt galatean si nimic din ce tine de Galati nu-mi este strain.

Pe scurt, o carte de colectie pentru pamantenii locului numit Galati, oriunde s-ar afla. (Theodor Parapiru)