Dumnezeu intre stiinta si credinta

Imposibilul nu exista, e randuiala in Univers si randuiala nu poate emana decat de la o inteligenta. Universul este

deci opera unei inteligente. Aceasta randuiala rezulta din implinirea uneia sau a mai multor legi adunate laolalta;

legile sunt totdeauna si, cu necesitate logica, opera unei vointe inteligente.

Dumnezeu, autorul Universului, fiind o inteligenta, desigur ca creand acest Univers, a avut un scop. Acest scop a

fost sa faca fiinte fericite; dorintele noastre, puterile noastre, in tot ceea ce au ele mai inalt, ne afirma aceasta. Toate

fiintele inzestrate cu simtire sunt chemate la fericire. In realitate, vedem ca intr-o anumita masura toate fiintele sunt

fericite, fiindca toate iubesc viata, ii asigura durata si o apara pana la extrem chiar. Dar fericirea nu e asemanatoare

pentru toate fiintele vii. Mai ales este o deosebire hotarata intre fericirea harazita animalelor si cea harazita

oamenilor. Una este o fericire inchisa in limite stramte, o simpla fericire data, cealalta este o fericire care i-a

proportiile cele mai mari si imbraca un alt caracter. Este o fericire meritata.