Cartea de faţă cuprinde amintirile din Sfântul Munte ale părintelui Heruvim Karambelas, o minunată comoară duhovnicească din care s‑a hrănit toată viaţa și cu care a hrănit o mulţime de călugări şi mireni.
„Ce folos ar avea omul să câştige lumea întreagă, dar să‑şi păgubească sufletul? Sau ce-ar putea da omul în schimbul sufletului său? Călugării sunt cei mai buni negustori. Pierd puţin şi câştigă mult. Le lasă pe cele mici şi le dobândesc pe cele mari. Dispreţuiesc cele vremelnice şi aleg cele veşnice. Se leapădă de cele lumeşti şi îşi strâng comoară în ceruri”.
„Îmi vor rămâne întipăriţi în minte pentru totdeauna aceşti părinţi cu chipurile lor smerite, tăcute, cu ochii plecaţi în pământ, cu dulamele ponosite, cu ciorapi albi de lână, cu ghetele butucănoase, cu desaga, toiagul şi cu şiragul de mătănii în mână, ros de atâta folosire… Nu‑i voi uita niciodată. Patruzeci de ani au trecut, dar taina tăcerii lor, străduinţa lor de a rămâne tot timpul în umbră, îmi stârnesc şi acum admiraţia, pe care o păstrez în suflet neatinsă, de parcă i‑aş fi văzut ieri. Însufleţite vase pline de mir ale Sfântului Duh! S‑au lepădat de toate cele din afară, de toate câte ţin de rânduiala acestei lumi, de toate cele deşarte. Au săpat în adâncul sufletului lor, şi‑au lucrat lumea lăuntrică şi au găsit astfel comoara. L‑au găsit pe Dumnezeu, au găsit Împărăţia cerurilor. Câte nu ar avea să spună lumii acesteia, care şi‑a pierdut calea şi liniştea, această lepădare de sine, acest eroism fără asemănare, această îndumnezeire a lor întru Iisus Hristos!”
Arhim. Heruvim Karambelas
