Intr-o zi poezia mea iti va fi rugaciune.
Consider ca poezia exista in fiecare dintre noi, este tocmai acea farama de haos care ne leaga de visul din care am fost azvarliti catre viata. Niciodata nu ma simt mai aproape de cel care sunt cu adevarat decat atunci cand scriu. Fiecare imagine care imi fulgera sufletul vine, probabil, dintr-o lume care chiar exista, undeva in afara perceptiei noastre.
Poezia este, de multe ori, instrumentul cu care imi masor timpul ramas in jumatatea goala a clepsidrei. Asa am scris si aceasta carte, am strans toate semnele, toata linistea ascunsa intre bataile inimii, toate pierderile si regasirile intalnite pe drumul care duce catre mine insumi.
„Poezia mare, cea pe care este inzestrat Constantin Romulus Preda sa o scrie, cauta adevaruri si, in momentele ei de varf, se exprima exclusiv prin adevaruri.”
— Aurelian Titu Dumitrescu, poet, considerat cel mai apreciat discipol al lui Nichita Stanescu
„Am gasit in poeziile lui Constantin Romulus Preda accente din Arghezi si din poeziile populare care mi-au placut foarte mult.”
— Nicolae Breban, unul dintre cei mai importanti romancieri romani
„Toate versurile sale se cuibaresc atat de firesc in sufletul tau, incat le simti intorcandu-se acasa, acolo unde tu insuti le-ai gandit si le-ai tacut pe toate, asteptandu-l pe el, Constantin Romulus Preda, sa descopere cea mai desavarsita forma pentru ele.”
— Alice Nastase Buciuta, Revista Tango
