Doar cu cerul am trait

“Ai ars pana ai devenit praf de stele, cenusa nemuritoare.

Ai ars de dor nebun si te-ai facut scrum la picioarele mele.

Sa-ti amintesc ca asa eram si eu la inceput?

Oricum degeaba as face-o, ca tu ai ajuns sa fii mort de mult.

Ai ars, cerule, cu tot cu soare, luna, stele si nori.

Ai ars neincetat si ne-ai ars si pe noi.

Fara sa spui adio lumii, tu ai murit de tot.”

fragment poezie “Ai ars, cerule” de Elena Bontea