Dn activitatea religioasa, cultural-stiintifica, istorico-sociala a calugarilor bazilitani romani (secolul 18 – 1948)

Istoria bisericeasca si, mai ales, istoria Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco‑Catolice, a constituit un domeniu marginalizat in perioada comunista (exceptie fac unele centre ale exilului romanesc ca München, Paris, Madrid etc.). De aceea, dupa 1989 s-au impus ca absolut necesare demersuri de recuperare a acestui teritoriu al cunoasterii. Biserica romaneasca din Transilvania, incepand cu secolul al XVI‑lea si, apoi, Biserica Romana Unita, incepand cu secolele XVII–XVIII, a beneficiat de un constant si generos interes din partea unui numar consistent de istorici din cadrul centrelor universitare Cluj-Napoca, Alba Iulia, Targu Mures, Bucuresti (Facultatile de Istorie). Astfel, prin studiile si publicatiile aparute in tara si strainatate s-a creionat, in buna parte, profilul de institutie divino‑umana a bisericii. Studiile dedicate ierarhilor care pastoreau biserica sau institutiilor care o compuneau, analiza vietii religioase ce o anima, surprinderea raporturilor, pe toate planurile, cu societatea timpului reprezinta o parte din piesele care ii recompun imaginea in incercarea fireasca de a i‑o restitui pe deplin.

Aflata in comuniune ierarhica si de credinta cu Scaunul Romei, egala participanta la tezaurul ritual constantinopolitan cu Biserica Ortodoxa transilvaneana, vietuitoare intr‑o determinata structura statala si de guvernare, Biserica Romana Unita nu poate sa nu tina seama de toate aceste organisme colective in conturarea profilului ei. Astfel, se impune descrierea organizarii Bisericii, a structurii institutionale a acesteia: partile componente si ratiunea lor de a fi, relatiile ce se stabilesc intre ele, atat din perspectiva ierarhica, cat si comunitara. Existand in lume, toate aceste institutii au cunoscut mai multe transformari datorate schimbarilor sociale, intelectuale, politice si culturale. In multe situatii dinamica vietii de credinta a dus la aparitia unor institutii noi, oarecum straine de spiritul locului, ce urmau a rezolva probleme foarte concrete si a raspunde unor provocari privitoare la propovaduirea Evangheliei. (din Introducere)