Dante a inceput sa scrie Divina comedie catre anul 1307 sau inainte de exil. El si-a intitulat capodopera Commedia. Atributul de divina i-a fost acordat poemei de catre marele prozator italian Giovanni Boccaccio, primul lector public al operei dantesti, ca un omagiu datorat extraordinarei, supranaturalei ei frumuseti artistice.
Divina comedie are drept centru al lumii istorice si al celei fantastice aflate in simbioza de arta, pe autor insusi, ea fiind o splendida autobiografie psihologica, cel mai sincer poem din cate au fost scrise vreodata, sinteza intregii vieti anterioare a lui Dante. In vastul ei creuzet se topesc amintirile si evenimentele prezente, durerile si iluziile, iubirea si ura, inalta cunoastere a lumii, experienta umana, intreaga viata a poporului pe care Dante l-a cunoscut mai bine ca oricine altul, in indelungata lui ratacire in Italia.
Divina comedie este impartita in trei cantice: Infernul, Purgatoriul si Paradisul iar fiecare cantica este impartita in treizeci si trei de canturi. Purgatoriul este o alta ipostaza a personalitatii umane care se indreapta spre zorile iradiate ale Renasterii. Lumea lui este strabatuta de filonul melancoliei, nou sentiment in poezia lumii.
Prezenta omului Dante, viu in lumea stelelor, a dus la reprezentarea umana a divinitatii – din Prefata.
