Meritul autoarei este acela de aduce în atenția cititorilor prima carte din spațiul românesc dedicată vorbirii în public, fundamentată pe teorii din sfera lingvisticii, retoricii, teoriei argumentării și comunicării. Abordarea pornind de la cele trei componente ale limbajului constituite de comunicarea verbală, paraverbală și nonverbală contribuie pe de o parte la radiografierea discursului până în cele mai mici detalii, iar pe de altă parte oferă o imagine amplă asupra a ceea ce înseamnă comunicarea în complexitatea sa, care până nu demult era rezumată în diversele cercetări la aspectul strict verbal. Latura verbală, însă, reprezintă numai o parte din comunicare, întrucât vorbirea, în ansamblul ei, presupune și interacțiune vizuală, sonoră, care contribuie la conturarea sensului cuvintelor. În plus, aspectul nonverbal poate sugera uneori mai mult decât cuvintele propriu-zise, iar impresia pe care o lasă individul celor din jur derivă în bună măsură din postură, capacitatea de a stabili contactul vizual cu interlocutorul, tonalitatea vocii etc.
Trimiterile la diferite situații de comunicare din viața cotidiană și chiar la exemple din experiența de cadru didactic, formator și vorbitor la diverse evenimente, pe care o are autoarea, dau savoare lecturii, ca urmare a faptului că, dincolo de suportul teoretic și clasificările riguros organizate, stă intenția de a da aplicabilitate practică celor enunțate.
Totodată, cartea își oferă cititorului și o serie de strategii de pregătire pentru livrarea unui discurs, cum ar fi tehnicile de stăpânire a emoțiilor și de antrenare a vocii din faza premergătoare intrării în „scenă”.
