Sfintii asceti aveau o harisma, un farmec care ne trage in sus, spre Imparatia lui Dumnezeu. Aveau o frumusete interioara capabila sa ne linisteasca, sa ne dea curaj, sa ne umple de bucurie. Din cauza confuziei create de secularizarea contemporana, valorile ascetice au fost puse sub semnul intrebarii, ba chiar rasturnate. Dezvoltand un lexic al desertului, primii monahi ne-au propus cai de purificare pentru a ne putea intoarce la Dumnezeu. Incepand cu secolul al IV-lea, bogata lor experienta a fost transmisa, gradual, din desertul Egiptului in Gaza, Palestina, Sinai, Capadocia, Grecia, Balcani si, mai tarziu, in Rusia, pentru a deveni, in cele din urma, accesibila pretutindeni. Aceasta carte prezinta succint cateva figuri fascinante din opt zone monastice si geografice care se raporteaza la trei perioade istorice: primul monahism din Orientul Mijlociu, caruia sfantul Ioan Scararul († 606) din Sinai ii face o sinteza cuprinzatoare in Scara sa, la sfarsitul primei etape de inflorire a acestuia; marile centre ale monahismului din Capadocia, studitii din Constantinopol si athonitii pana la caderea Constantinopolului in 29 mai 1453; sub Imperiul otoman, cu dezvoltarea isihasmului in Balcani si marea sinteza a acestuia in culegerea Parintilor neptici din Filocalia, publicata in limba greaca la Venetia, in 1782.
