Celebra autoare de bestselleruri Barbara Delinsky abordeaza in acest ultim roman al sau un subiect indraznet despre atmosfera de ipocrizie, barfa si intoleranta dintr-un orasel american al anilor 2000.
Personajul principal, Annie Barnes, este o scriitoare de succes care, de la varsta de 18 ani, s-a stabilit in Washington, unde se simte in largul sau. Dar moartea mamei, in conditii misterioase, si faptul ca Phoebe, sora mai mare, este afectata de aceeasi boala, o obliga sa revina pentru un timp in urbea natala, pentru lamurirea situatiei.
Aici este primita cu ostilitate aproape generala de locuitori, care se tem ca Annie ar putea sa scrie o carte despre comunitatea lor inchisa si afectata de mentalitati depasite, asa cum a mai facut-o cu cincizeci de ani in urma o alta scriitoare renumita, intr-un roman ce le-a adus o nedorita faima la nivel national.
In plus, investigatiile sale privind cauzele numeroaselor imbolnaviri aparute in oras, in ultimii ani, o expun unor adevarate primejdii.
Primeste, insa, ajutor tocmai de acolo de unde se astepta cel mai putin, iar rezultatul cercetarilor sale conduce la castigarea simpatiei intregii comunitati. Si, desi la 18 ani, cand parasise orasul, considerase aceasta ca pe o eliberare, Annie are acum motive serioase sa nu se mai intoarca la Washington.
O poveste cu un subiect original, pasionanta, cu personaje bine conturate, cu o actiune desfasurata intr-un ritm sustinut, care cu siguranta ii va cuceri pe cititori.
Fragment din roman:
"Am prefeat sa-i telefonez mai intii la Washington asistentei lui Greg, care era extrem de versata in toate detaliile de acest fel si care se intimpla sa-mi fie si mie o buna prietena. Aceasta mi-a indicat una dintre liniile telefonice pe care postul de televiziune o utiliza atunci cind era nevoie de discretie absoluta. Daca nu credeti ca acest lucru este o realitate, atunci afiati ca va inselati. Cei din mass-media au tot felul de astfel de atuuri ascunse in mineca. Iar unul dintre cele mai simple asemenea atuuri se refera la efectuarea unor apeluri telefonice imposibil de detectat.
Bineinteles ca as fi preferat o cale mai directa, dar circumstantele impuneau ceva mai multa precautie. Cum v-ati simti daca ati fi opriti in mijlocul orasului, pentru ca ati facut ceva ce faceau si toti ceilalti, dintotdeauna, si daca ati mai fi si obligati sa asteptati acolo, destul de mult timp, in vazul tuturor trecatorilor? Oare Marshall Greenwood mi-a verificat intr-adevar in tot acel timp actele? O fi controlat el cu adevarat daca existau cumva eventuale nereguli anterioare comise de mine? Nu, in nici un caz. M-a facut sa astept atit de mult timp doar pentru a ma umili in public.
Si daca vreti sa stiti, nici macar nu depaseam de obicei viteza. Asta era pur si simplu un procedeu de a ma intimida. Sa fie aceasta o cale directa? Marshall reprezenta legea, dar ma facea sa ma simt neputincioasa si hartuita. in plus, dintre toate persoanele care stateau si se uitau, nu s-a gasit nici macar una care sa sara in apararea mea. Ba acestea imi erau chiar ostile, si nu, nu aveam citusi de putin mania persecutiei.
Alta data, privirile lor erau blinde. In prezent, insa erau foarte mustratoare. Prin purtarea ei rece acum fata de mine, Marylou Walker nu facuse decit sa confirme acest lucru.
Le facusem vreun rau vreodata? Nedreptatea situatiei ma infuria. Daca ati simtit vreodata asta, atunci intelegeti de ce am recurs la acel subterfugiu de a da acel telefon — si, intimplator, n-am fost nevoita sa mint nici macar in privinta identitatii mele. M-am prezentat drept o romanciera care se documenta in legatura cu poluarea cu mercur, pentru o viitoare carte, si teoretic vorbind acesta era si adevarul. Desi deocamdata nu aveam de gind sa scriu o carte despre Middle River, cine stie daca, dupa scrierea urmatoarei carti pe care o aveam in plan, nu i-ar fi venit cumva si acesteia rIndul. Femeia de la DSMNH care mi-a raspuns la telefon nu m-a intrebat nici macar cum ma chema. increzatoare si nevinovata, m-a intrebat doar ce anume voiam sa aflu. "
