Filip al II-lea al Spaniei nu a fost un barbat usor de iubit. Introvertit si framantat, impovarat inca din primii ani ai vietii cu rigorile impuse viitorului ocupant al tronului, Filip a sperat toata viata sa intalneasca o femeie care sa-l iubeasca pentru sufletul, si nu pentru coroana lui. Dar regilor arareori le este dat sa se casatoreasca dupa pofta inimii. Urzelile politice l-au impins mai intai in bratele verisoarei sale, gingasa Maria Manuela, apoi in patul batranei si posesivei Maria Tudor, regina Angliei, si, in cele din urma, spre casatoria cu frumoasa Elisabeta de Valois, fiica regelui Frantei. De fiecare data, monarhul insetat de putere, sustinator fanatic al Inchizitiei, s-a transformat intr-un sot si un tata devotat, in stare de orice sacrificiu pentru dragostea reginei lui
