Asa cum sunt constituite, romanele pot sa ne dea o imagine despre masura in care fictiunea ii este interzisa prozatorului Lovinescu, care in schimb se regaseste pe sine in paginile din Bizu, mai apropiate ca ton de memorialistica. Aparute in anii '30, toate romanele ciclului propun apoi intr-o varianta mai putin reusita o preocupare catre romanul citadin care se facuse simtita prin scrisul unor Camil Pelrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihaescu, Anton Holban, Mircea Eliade etc. Si care in literatura noastra inseamna atat de mult. Ca intentiei romanele lui Lovinescu ilustreaza destul de bine in cele din urma o anume neliniste moderna, a carei prezenta incepe sa se faca simtita si in proza romaneasca.
Marian Papahagi
