Când am citit prima dată Dhyanna, am fost plină de emoţii pozitive, plângeam şi citeam cu sufletul la gură, citeam ziua şi noaptea deopotrivă şi nu mai îmi venea să mă opresc niciodată. Cumva, povestea parcă era reală, parcă eram acolo, trăiam fiecare moment în pielea personajului. Am crezut că este aşa pentru că aşa sunt eu, aşa simt eu dar nu, nu era asta ci o energie dincolo de cunoaştere, o simţire dincolo de minte, o trăire dincolo de cuvinte, o vibraţie care mişcă în tine şi dincolo de tine tot ceea ce este, este mai mult decât o poveste şi este orice vrei tu să fie: poate fi o poveste pentru copii, poate fi o relevare istorică, poate fi o iniţiere, poate fi orice ai nevoie să fie la momentul potrivit pentru tine sau pentru cei dragi. Când citeşti Dhyanna te schimbi, conştientizezi, te deschizi, trăieşti în inimă, în iubire, în lumină, se produce o schimbare radicală în vibraţia cititorului.
