Sfecla rosie este un remediu fitoterapeutic cunoscut din cele mai vechi timpuri. Despre utilizarea curativa a acesteia se amintea in lucrarile lui Avicenna (sec XI), desi, in realitate, inca din antichitate oamenii erau tratati cu ajutorul ei. Forta vitala, tamaduitoare, a plantei nu a secat o data cu trecerea timpului – si in prezent multe persoane isi recapata sanatatea gratie tratamentului cu sfecla rosie.
Majoritatea populatiei intrebuinteaza sfecla rosie doar ca pe un produs alimentar accesibil. Prea putini sunt cei care se gandesc si la insusirile curative ale plantei – in conditiile unei subalimentari cronice, caracteristicile curative au trecut pe un plan secundar. O astfel de atitudine fata de sfecla rosie poate fi explicata si prin faptul ca in literatura de specialitate informatiile despre planta respectiva sunt sumare. Pana in prezent nu a aparut nici o carte care ar trata exhaustiv tema terapiei cu sfecla rosie. S-au editat diverse carti, in care se vorbeste despre calitatile curative ale lamaii, cepei, usturoiului insa n-a vazut lumina tiparului nici o carte dedicata uneia din cele mai raspandite culturi agricole – sfecla rosie.
Nu putem decat sa ne intrebam: cu ce este ea mai rea decat alte culturi agricole?
S-a vazut ca, practic, sfecla nu cedeaza cu nimic in fata altor culturi. Componenta chimica bogata conditioneaza folosirea pe larg a sfeclei in cazul unui numar mare de afectiuni. Uneori sfecla le ajuta bolnavilor atunci cand alte tratamente nu mai pot fi de folos. Acest fapt se explica si prin multimea de retete (pe baza sfecla rosie) de care beneficiaza medicina netraditionala.
