General | |
---|---|
Authors | Renate Welsh |
Publisher | Univers |
Year | 2003 |
Others | |
Title (original) | Empfänger unbekannt: Zurück! |
Translators | Doina Sandu |
Language | Germană, Română |
Identification | |
ISBN-13 | 9789733408905 |
Format | |
Dimensions | 13 x 20 cm |
Pages | 223 |
Cover | Paperback |
Destinatarul necunoscut – Retur / Empfänger unbekannt: Zurück!
9,62 lei
Authors | Renate Welsh |
---|---|
Publisher | Univers |
Year | 2003 |
Language | Germană, Română |
Pages | 223 |
„«Taică-tu-i la puşcărie.» Asta explica totul. Ba nu explica nimic. În afară de asta era de-a dreptul caraghios. Tata n-ar fi făcut ceva incorect nici în ruptul capului, nu făcea blatul la tramvai, punea banii corect în cutiuță pentru ziarul pe care-l lua duminica din punga de plastic de la colţul străzii, chiar dacă nu era nimeni cât vedeai cu ochii să-l observe. Când în baie apărea un păianjen, trebuia să vină mama, căci el nu-l putea omorî. Nu, nu, Ulrich se-nşelase. Poate înțelesese greşit, erau o mulțime de Saileri, Sailer scris cu „a" şi Seiler scris cu „e", şiruri întregi în cartea de telefon. Când rosteai numele nu se observa deosebirea, şi oricum nu din camera alăturată. Putea să fi fost Meiler, sau Feiler, sau mii de alte variante.
Oare acolo în închisoare chiar purtau haine vărgate? Sau aşa ceva exista doar în glumele cu deținuți?„
–––
„«Dein Vater sitzt.» Das erklärte alles. Gar nichts erklärte es. Außerdem war es einfach lächerlich. Der Vater fuhr nicht einmal schwarz in der Straßenbahn, der zahlte die Sonntagszeitung, die er aus dem Ständer nahm, auch wenn weit und breit kein Mensch zusah. Wenn eine Spinne im Badezimmer war, konnte er sie nicht umbringen, da mußte die Mama kommen. Ulrich hatte sich getäuscht. Vielleicht hatte er die Namen verwechselt. Es gab viele Sailer, Sailer mit a und Seiler mit e, ganze Telephonbuchseiten. Beim Sprechen hörte man den Unterschied nicht, schon gar nicht aus dem Nebenzimmer. Es konnte ebensogut ein Meiler oder ein Feiler gewesen sein oder tausend andere.
Ob sie im Gefängnis wirklich gestreifte Anzüge trugen? Oder gab es das nur in Witzen?”