Despre Libertate

Impactul lui Mill asupra gandirii politice a fost imediat si a lasat urme de durata. Tratatul lui ramane pledoaria clasica pentru libertatea individuala. – Isaiah Berlin

Vointa poporului inseamna, practic, vointa unei parti, care este cea mai numeroasa sau cea mai activa parte a poporului, a majoritatii, sau a acelora care au reusit sa se faca recunoscuti drept majoritate; poporul, asadar, poate voi sa oprime o parte a sa, iar precautiile luate impotriva acestei oprimari sunt la fel de necesare ca si precautiile luate impotriva oricarui alt abuz de putere… "Tirania majoritatii" este in general inclusa printre pericolele impotriva carora societatea trebuie sa vegheze. – John Stuart Mill

Traducere din limba engleza de Adrian-Paul Iliescu.

Fragment din cartea "Despre libertate" de John Stuart Mill:

"Sa concedem acestui mod de a vedea chestiunea tot ce pot invoca in favoarea sa autorii cu cele mai mici pretentii in privinta gradului de intelegere ce ar trebui sa insoteasca acceptarea oricarei opinii; chiar si asa, argumentul in favoarea dezbaterii libere a ideilor nu este nicicum slabit. Caci chiar si aceasta doctrina recunoaste ca omenirea trebuie sa aiba garantia rationala ca s-a raspuns in mod multumitor la toate obiectiile. Dar cum s-ar putea raspunde la ceva daca despre acest ceva nu se vorbeste? Sau cum putem sti ca raspunsurile sunt multumitoare daca celor ce le aduc obiectii nu li se da posibilitatea de a arata ca ele sunt nesatisfacatoare? Daca nu publicul larg, atunci cel putin filozofii si teologii care au de rezolvat aceste dificultati trebuie sa se familiarizeze cu ele, in formele lor cele mai complicate; iar aceasta nu se poate realiza decat daca ele sunt exprimate in mod deschis si asezate in lumina cea mai favorabila cu putinta. Catolicii au felul lor specific de a infrunta aceasta problema complicata. Ei fac o deosebire fatisa intre cei carora le este permis sa accepte doctrinele Bisericii din convingere si cei care trebuie sa le accepte pe incredere. Intr-adevar, nici unora, nici celorlalti nu le este permisa vreo alegere in ceea ce priveste ideile pe care trebuie sa le accepte; dar clerului, ori cel putin acelei parti din cler pe care catolicismul se poate bizui in intregime, i se permite sa se familiarizeze cu argumentele oponentilor, pentru a le putea raspunde, si de aceea ei pot citi carti eretice; mirenilor insa numai daca au o permisiune speciala, care este greu de obtinut. Aceasta regula admite ca familiarizarea cu argumentele adversarului este ceva benefic pentru magistri, dar gaseste mijloace, care nu intra in dezacord cu aceasta, pentru a refuza o atare familiarizare celorlalti oameni, lasand astfel pentru elite mai mult acces la cultura spirituala, desi nu mai multa libertate spirituala, decat ingaduie maselor. Prin acest mijloc ea reuseste sa dobandeasca acel gen de superioritate spirituala necesar scopurilor lor; caci, desi cultura, in absenta libertatii, nu da niciodata nastere unui spirit larg si liberal, ea poate da nastere unui aparator inteligent – pana la proba contrarie cel putin – al cauzei. Dar in tarile care profeseaza protestantismul, acest procedeu este respins; caci protestantii sustin, cel putin teoretic, ca raspunderea pentru alegerea unei religii trebuie sa fie purtata de fiecare, personal, si nu poate fi trecuta pe umerii magistrilor. Si apoi, dupa cum stau lucrurile in lumea de astazi, este practic imposibil ca scrierile la care au acces cei instruiti sa poata fi ferite de ochii celor lipsiti de instruire. Daca este ca magistrii omenirii sa cunoasca tot ceea ce trebuie sa stie, atunci trebuie sa existe libertatea ca totul sa fie scris si publicat fara nici o ingradire."