Despre Dumnezeu si om. Din jurnalul ultimilor ani

Traducere de Elena Dragusin-Richard

Ultimii ani ai vietii il gasesc pe Tolstoi la mosia de la Iasnaia Poliana, traind ca un mujic. Lasase in urma societatea mondena petersburgheza, onorurile, ba chiar si propriul destin literar. Devine un fel de patriarh nonconformist, in raspar cu autoritatile laice si cu cele ecleziastice. Ajunsese la o credinta in care putini il puteau urma. Gasise un fel de-a se exprima mai simplu. Aici, la Iasnaia Poliana, in singuratate, sta de vorba cu sine despre Dumnezeu si oameni, iar jurnalul, care l-a insotit permanent, e spatiul unde pune intrebari infinite, unde cauta sa inteleaga si sa se exprime altfel decat o facuse in romane.

Aceste meditatii au fost cenzurate in editiile anterioare ale jurnalului – puterea sovietica putea accepta „stilul“ lui de mujic, dar nu si spiritul care se impotrivea oricarei revolutii.

LEV TOLSTOI (1828, Iasnaia Poliana – 1910, Astapovo), romancier, povestitor, eseist si dramaturg rus. Capodoperele lui epice, Razboi si pace si Anna Karenina, au avut o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii romanului, iar credintele si ideile lui filozofice, sociale, politice, teologice si estetice, propovaduite de-a lungul vietii prin celelalte opere, sunt cunoscute sub denumirea de „tolstoism". Proza, dramaturgia si scrierile sale autobiografice constituie o vasta fresca a Rusiei secolului al XIX-lea, in care reconstructia sociografica, meditatia istorica si analiza psihologica se combina exemplar cu reflectia asupra unei lumi alternative ideale. Tolstoi s-a manifestat totodata ca reformator in domeniul educatiei si, spre sfarsitul vietii, ca fervent comentator al invataturilor cristice.

Bibliografie selectiva

Romane: Razboi si pace (1865-1869), Anna Karenina (1873-1877), Invierea (1899).

Nuvele si povestiri: Amintiri din Sevastopol (1855-1856), Trei morti (1859), Cazacii (1863), Prizonierul din Caucaz (1872), Moartea lui Ivan Ilici (1884-1886), Ivan Prostul (1886), Sonata Kreutzer (1889-1891), Stapan si sluga (1895), Cuponul fals (1911; scris in perioada 1896-1904), Hagi Murad (1912; scris in perioada 1902-1904).

Teatru: Puterea intunericului (1887), Cadavrul viu (1911; scris in 1900).

Scrieri filozofice: Religia mea (1883), Imparatia lui Dumnezeu este cu tine (1894), Ce este arta? (1897), Calendarul intelepciunii (1910).

Scrieri autobiografice: Copilaria (1852); Adolescenta (1854); Tineretea (1856).