„Aici, în aceste pagini, mi-am așternut povestea vieții mele. Am pictat cum am simțit și trăit cea mai mare parte a vieții mele – am pus în tablouri forme de agonie, de spasme sufletești, am zugrăvit răni mai vechi sau recente… în culori de amurg, de frig, în nuanțe de durere, melancolie, dor, uneori speranță, vise, iar agonie. Verși o culoare pe pânză și o lași să se combine cu lacrimile tale… lacrimi ce compun în final imaginea… imaginea depresiei. Căci despre asta este vorba. Această stare între viață și moarte care se zdrobește de tine până te sfărăma, care te acaparează ca un mostru, care îți intră în gânduri și în sânge ca un criminal. Te mai descătușează uneori, dar nu te eliberează niciodată de tot.” — Lorena Lussardi
