Parte dintr-un proiect de antropologie culturală și de analiză a artei moderne și postmoderne, cele trei volume ale lucrării de față, Democrația – o religie a Marii Mame sau despre triumful Ereziei Europene, dezvoltă, la rândul lor, frugalele prolegomene dintr-un op precedent, apărut la Curtea Veche Publishing în anul 2007: Istoria ca arenă a disputei arhetipale.
În cele trei volume ale opului său Democrația – o religie a Marii Mame sau despre triumful Ereziei Europene, autorul rescrie istoria tiraniilor și a democrațiilor ca pe o continuă luptă între figura tatălui și cea a mamei. Nu tatăl tău sau mama ei, ci părinții tuturor, figurile lor arhetipale adânc înscrise în și printre fiecare dintre noi. El descoperă aceeași constanță arhetipală în mișcările istorice aproape geologic de largi; într-o miriadă de detalii, îndelung studiate și grijuliu interpretate, din imaginarul societăților, din natura acțiunilor omenești, a ideilor, a imaginarului religios, artistic și filozofic. Valorile democrației, ne spune Coriolan Babeți în enciclopedica sa operă, sunt cele ale femininului; tiranii, însă, sunt tartori fără sâni. Nenorocirile care închipuie coșmarul secolului XX întunecă omenirea odată cu amurgul domniei Tătucului (Stalin, Hitler, Ceaușescu…), iar conflictul Occidentului cu Islamul e cel dintre religia Marii Mame, ce guvernează democrațiile liberale, și ultima redută a religiei Marelui Tată, care își trimite fiii să-i terorizeze pe infideli, sinucigându-se în numele lui.
