Demisolul harului

Exista si in zilele noastre oameni ai lui Dumnezeu la Atena!

Cine sa-si inchipuie ca pe unul din cele mai zgomotoase bulevarde ale ei, bulevardul Alexandras, la numarul 59, la demisolul unui bloc, traia si lucra duhovniceste, conducand suflete la Dumnezeu, un duhovnic atat de smerit, atat de nevazut, atat de simplu! In acest mic apartament gaseai un parinte duhovnicesc precum cei despre care citim in Pateric, cu smerenie adanca, marinimie fina, mare discernamant, multa iubire.

Acest Parinte nu este altul decat parintele Antonie Gikizas.

Demisolul, un mic apartament cu putina lumina, foarte saracacios si simplu. Atat de simplu, incat iti trecea prin gand ca poate staulul Sfantului Ioan Rusul o fi fost mai bun. Aceasta era chilioara Parintelui.

El avea un scop, ajutarea oricarui suflet aflat in nevoi, obosit, printr-un fel patristic, simplu, mangaietor de iubire, intelegere si rugaciune. Avea o dorinta in suflet, comunicarea spirituala cu Dumnezeu. Desi traia in Atena, era departe de cele ale lumii. Doar rugaciunea „pentru intreaga lume” era in inima lui.

Astfel, acel demisol a devenit spatiu de lumina duhovniceasca, rugaciune, pocainta si odihna a celor care-l vizitau sau il slujeau pe Parinte.

Dumnezeu are randuiala. Toate trebuie facute cu randuiala si in viata noastra, si in Biserica. Trebuie sa credem in Dumnezeu si sa ne rugam pentru mantuirea intregii lumi. E nevoie insa de credinta adanc inradacinata. Si mereu sa spunem „daca e voia lui Dumnezeu”.

Trebuie sa deschidem ferestrele sufletului pentru ca Hristos sa intre in noi. Dumnezeu putea si in alt fel sa ne mantuiasca si sa-Si arate iubirea pentru noi. Dar Hristos a primit Intruparea si a suferit pentru noi si a stat de-a dreapta Tatalui si a patimit si ne-a iubit. In chip nevazut este impreuna cu noi. Sa rupem legaturile diavolului pentru a patrunde in noi razele negraite ale lui Hristos celui inviat, Care in chip nevazut a fost si este impreuna cu noi.

Lumea este vrajmasul omului, fiindca ascunde adevarul si nu poti vedea limpede sinele tau. Trebuie ca prin multa credinta, mustrare de sine, autocunoastere si cercetarea faptelor noastre sa ne curatim sufletul, pe cat este cu putinta. E nevoie de multa lupta. Trebuie sa existe frica si rusine, ca nu cumva sa cadem in pacat.

Cu cat ne smerim, cu atat atragem harul. Dupa har sa ne impartasim cu energia nezidita a lui Dumnezeu. Inceputul „noii vieti”. Dumnezeu este prezent, fie ca stim asta, fie ca nu. Prin tacere e mai bine. Abis este lumea duhovniceasca.