De ce unii parinti sunt abuzatorii copiilor lor? De ce unii copii nu isi recunosc parintii drept persoane dragi si fug de ei toata viata? Se mai poate repara o relatie parinte-copil care a fost distrusa? Si mai ales, ce rol joaca spiritualitatea in toata povestea? M-am asezat cu mama mea, in parc, pe scari, la muzeu, acasa, in studio, pe marginea raului, pe camp, in toate locurile la care nu te-ai gandi ca fiind potrivite pentru o filmare si am vorbit. Am vorbit despre ce simtim, ce credem, ce am facut si simtit noi atunci cand a fost greu si a durut. Asa a aparut emisiunea „De vorba cu mama”. Apoi m-am gandit sa transform aceste „sezatori” si intr-o carte, pe care sa o poata deschide fiecare persoana care si-a pus cel putin o data intrebarea: „Cum sa doara mai putin? Care e rolul meu in viata mea? Ce fac eu cu mine?” Tot ceea ce este scris aici e o buna bucata din viata, emotia si trairea noastra, necosmetizata si neretusata. Este experienta vindecatoare a ceea ce a trait mama mea, pana la 52 de ani, respectiv eu, fiica ei, pana la 31 de ani. Este o carte despre mame, fiice, neputinte, adevaruri, regasiri, credinta si… iubire. Uitati tot ce am scris pana acum, este o carte despre singurul lucru care exista de fapt, pentru care toate celelalte lucruri sunt create: IUBIREA.
