| General | |
|---|---|
| Authors | Voichita Tulcan Macovei |
| Year | 2020 |
| Others | |
| Identification | |
| Format |
Back to products
De ce scriem
44,96 lei
Informații suplimentare
Descriere
CAP I
COPILARIA -FRAGMENT
Parintii nu ni-i alegem, ei ne sunt dati! Daca nu intelegem imediat cat de importanta este „mostenirea” genetica primita de la ei, intotdeauna vine o clipa, care ne va constientiza asupra acestui lucru. Ne este dat si locul si timpul in care trebuie sa ne nastem…
In ce ma priveste, am vazut lumina acestei lumi, in anul 1954, intr-un sat anost din Campia Aradului, Comlaus, un sat de oameni gospodari, aprigi, care invatasera din mosi – stramosi sa duca o viata coordonata de calendarul naturii, dar si de sarbatorile crestin – ortodoxe. Localitatea era populata de foarte multi tigani, care locuiau la iesirea din sat, inspre gara. Imi amintesc foarte bine ca era o intelegere tacita intre tarani si tigani, bazata pe faptul ca niciodata tiganii sa nu intre in casele romanilor. Discutiile cu acestia se purtau afara, in fata portilor. Aici se si negociau anumite lucrari pentru care tiganii erau apoi acceptati in curte spre efectuarea lor.
Era frumos totul. Si deosebit de pasnic. Am prins anii in care bunicul nu intrase inca in Colectiv[1] si venea cu caruta acasa plina de recolte care imbucurau sufletele familiei.
Familia mea era foarte unita. Mereu m-am intrebat, de ce, daca din toate generatiile atat dinspre mama, cat si dinspre tata, nici un cuplu nu a divortat, eu, mezina familiei, urma sa divortez de doua ori? Dar mi-am amintit de o poveste pe care mi-a spus-o bunica, pe vremurile adolescentei mele, cand am intrebat-o daca l-a iubit pe bunicul, rugand-o sa-mi povesteasca despre iubirea lor.
„Pai, nu prea stiu ce sa-t spun. Cine o avut timp sa sa gandeasca la iubit? Munca era munca, diminetale pa camp, sarile pan ocol, noptale dormem sa ne putem trezi a doua zi… Da, atata pot sa-t spun. Nu indraznem nici sa ridic vocea la bunut-o! Stii tu ca el o fost mai rau…nu te-o batut el cu biciu? Ai uitat? No, asa am patat si io o data. Nu stiu ce mancare nu i-o placut sara si o hotarat: mane dimineata nu vii cu mine in cocie la camp. Ai auzat? Meri pa langa cocie, sa tai minte ce-mi place sa manc…Si gata”.
