De la animă spre ceriu

Un capitol fascinant din istoria României îl constituie evenimentele din anul 1848-49 din Transilvania, de departe cele mai sângeroase și mai tragice din tot spațiul românesc al acelor vremi. Din păcate, aceste evenimente sunt pe de o parte insuficient cercetate și lămurite, pe de altă, cei mai mulți dintre cei care au încercat, n-au reușit să le clarifice, rătăcind ei înșiși drumul bun.

Are oare vreo șansă un neistoric precum Călin Kasper ca, scriind un roman, să aducă o oarecare lumină în hățișul de fapte, uneori contradictorii, ale istoriei? Mai mult ca sigur!

Timp de trei ani, cât a durat documentarea și scrierea cărții (2014-2017), au fost consultate sute de documente și lucrări istorice, dar și ziare românești și germane, care au asigurat banca de date a romanului. Analizate cu grijă prin prisma plauzibilității, evenimentele au fost refăcute după reguli stricte, cam așa cum arheologii refac forma unui vas antic după câteva cioburi. E nevoie de multă atenție și perspicacitate pentru a găsi răspuns la ghicitorile istoriei. Mult mai periculoase sunt însă dezinformările istorice, țesute cu grijă în jurul unor fapte ale glotasilor lui Avram Iancu, care sunt exagerate în sens negativ de sute de ori.

Originalitatea cărții constă și în aceea că autorul a avut ideea de a folosi, în dialoguri, dialectul ardelenesc din acea perioadă, un limbaj deosebit de plastic și de expresiv, caracteristică pe care limba modernă și-a pierdut-o.

Textul este împănat și cu 45 de fotografii, majoritatea făcute de autor, care a umblat pe urmele personajelor sale ca să se impregneze de atmosfera locurilor pe unde i-au colindat eroii.

O carte fundamentală despre istoria noastră, scrisă cu mult respect pentru adevărul istoric, dar care totodată propune o viziune îndrăzneață asupra evenimentelor, legându-le între ele prin fire nevăzute, dar logice, probabile și posibile.