Am scris si scriu poezie din dorinta de a ma vindeca de,, ranile ratiunii”, cum spunea Novalis, sau poate din dorinta de a deveni un mai bun imblanzitor de subterane. Pentru mine, poezia inseamna, in primul rand, sunetul care se aude cand toate celelalte zgomote au amutit, iar in jur s-a lasat acea liniste in care pot asculta miscarea de rotatie a pamantului. Apoi, cred ca rolul poeziei este asemanator cu cel al unei oglinzi solare. In mitul japonez al zeitei soarelui, numita Amaterasu, oglinda solara scotea lumina din tenebre si o daruia lumii intregi. Dincolo de toate acestea, ramane jocul meu de-a v-ati ascunselea cu poezia, un nimerit prilej de a rechema copilul de altadata sa imi arate, discret, ascunzatoarea. (SAVU POPA)
SAVU POPA – Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania – Filiala Sibiu, profesor de limba si literatura romana, doctor in filologie, titlu obtinut in cadrul Scolii Doctorale a Universitatii de Medicina, Farmacie, Stiinte si Tehnologie „George Emil Palade” din Targu Mures, cu o teza despre ipostazele teatralitatii si ale hermeneuticii incertitudinii in poezia optzecista. A debutat ca poet, in 2004, la varsta de 13 ani, in revista Euphorion din Sibiu, orasul in care s-a nascut. A primit mai multe premii la concursuri si festivaluri literare nationale: Marele Premiu „Traian Demetrescu”, Craiova, 2016 (poezie); Premiul „Literatura Tinerilor”, editia I, Neptun, 2017, sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania, presedintele juriului fiind criticul si istoricul literar Nicolae Manolescu; „Premiul pentru incurajarea activitatii cultural-artistice”, acordat in cadrul Galei Societatii Civile de Avocati „Stoica & Asociatii”, Bucuresti, 2018.
