De-a dacii si romanii. O introducere in istoria limbii si etnogenezei romanilor

„Explicatia ca latinofonii – proto-romanii – se retrageau in munti vreme de secole in timpul «invaziilor» este de o absurditate atat de mare, incat e uluitor ca a putut fi acceptata de-atata timp. Pentru ca o populatie compacta sa traiasca secole in munti, ar trebui sa avem asezari atestate arheologic, fortarete si drumuri.

Carpatii nu pot fi strabatuti de-a lungul crestelor altfel zis, nici astazi, cu exceptia unor alpinisti pusi pe record, nu s-ar putea merge de la sud la nord, de-a lungul piscurilor, din trecatoarea Brasovului spre Bucovina. O populatie saracita, fugita in munti vreme de secole, si-ar pierde rapid unitatea lingvistica si am avea azi natii romanice distincte intre Fagaras si Maramures.

Apoi, ingustele vai ale Carpatilor nu prezinta, arheologic, absolut deloc urmele unei ocupari vechi din partea unei populatii masive. La fel cum toponimia si hidronimia muntilor Carpati nu sunt romanice, ci majoritar slave.

Misterioasa populatie a stramosilor nostri care de-a lungul «mileniului de tacere» (271–1241) e presupusa a fi trait in munti, in vreme ce campia a fost ocupata secole la rand de goti, slavi si cumani, nu a lasat nici o urma!“ —DAN ALEXE