Dans alb

Remarcabil regizor si dramaturg – cunoscut si apreciat mai ales pentru exceptionala sa activitate de realizator la Teatrul Radiofonic, Cristian Munteanu (25. Vlll. 1936 – 31. l. 2008) se dovedeste prin aceasta carte postuma si un talentat sensibil si original poet. Aparuta sub ingrijirea si sustinerea distinsei sale sotii Elisabeta Munteanu, Profesor la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, culegerea aceasta, cuprinzand 240 de poeme (grupate in sectiunile intitulate ,, Domnul amagitoarelor iubiri, Dialog interior ,,, Psalmi omului,,, Motive rega site,,, Miniatur,,, Dansul stantelor triste) , este prefatata de Costin Tuchila. El scrie intre altele ca:,, Poet autentic, Cristian Munteanu, elimina de la bun inceput tentatia livrescului. Dominanta ramane meditatia existentiala, ferita insa de acele tinte de <> adesea inutile si suparatoare! In conceptia lui, poetul este un medium, primind si amplificand semnalele lumii, carora le ofera un plus de valoare si expresivitate. Autorul are atat capacitatea de a construii din putine elemente o viziune artistica inchegata, cat si de a o sustine in varii forme de la lirica erotica la poezia de notatie imagistica sau la ciclul de psalmi. Oricine va rasfoi Dans Alb va gasii multe poezii care sa-l emotioneze de parca i s-ar adresa direct, cum este si cea care incheie volumul:,, Vreau sa exist dincolo de zilele mele / Si in fiecare din ele / in pulberea noptilor de se destrama / Pierzandu-se-n eternitate / Nu-mi e deajuns ca voi fi lut / Ingrasand tarana altor bucate. / Vreau sa raman suspendat in Univers / Prafuit de vremuri si spalat de ploi / Cu privirea indreptata spre voi / si inca auzind / Cine a batut la poarta?