Daca puterile sunt pe sfarsite. Razboiul si pacea omului cu el insusi – Konstantin V. Zorin
Nici o situatie, pana si cea mai grea, nu vine in viata noastra intamplator. De obicei, premerg cateva semnale de avertisment: anumite semne, carora trebuie sa le acordam o atentie speciala. Daca le neglijam, urmeaza un semnal mai puternic, iar cand neplacerile se repeta in mod constant, inseamna ca perseveram in aceleasi greseli. Incercarile mai grele ale vietii arata faptul ca atentionarile mai putin dureroase nu au avut efectul asteptat. Este usor de inteles: o pietricica ce se rostogoleste la vale poate atrage dupa sine o cumplita avalansa – si vinovata nu este pietricica…
Nu degeaba in rugaciunea staretilor Optinei se spune: „Doamne, in toate intamplarile neprevazute nu ma lasa sa uit ca totul este trimis de Tine… Doamne, lumineaza-mi mintea si inima sa pricep vesnicele si neschimbatele Tale legi, care carmuiesc lumea, pentru ca eu, pacatosul Tau rob, sa-Ti pot sluji Tie asa cum trebuie si sa pot sluji asa cum trebuie aproapelui.”
A fi nemultumit de o anumita situatie, de o problema care persista si chiar de soarta noastra in general devine adesea un stimul pentru a incepe o etapa noua, asumata si plina de continut. Cu cat vom continua sa mergem pe aceasta cale mai ferm, cu atat mai interesanta, mai roditoare si aducatoare de bucurii ne va fi viata. Inainte de toate, important este sa fim cu Dumnezeu!
K. V. Zorin
Traducere: Adrian Tanasescu‑Vlas
