A lauda eu acum pe Prea Cuviosul si de Dumnezeu purtatorul Parintele nostru EFREM SIRUL, pentru faptele bune ale lui, cele mari si minunate, socotesc ca-mi este mie lucru nepotrivit si mat presus de vrednicie. Pentru ca el, si sus in cer la Dumnezeu este preamarit, si jos pe pamant la toata Biserica dreptcredinciosilor este cinstit, inca si de Sfintii cei mari care, sau intr-o vreme cu el au fost, sau si dupa el au stralucit, cu cuvinte de lauda s-a incununat. A arata iarasi folosul ce se pricinuieste din citirea cuvintelor lui, cele de Dumnezeu insuflate si din Duhul Sfant, Cel intru dansul salasluit, judec ca sunt de prisos. Ca lucrul, fiind de fata, singur marturiseste, inca si vremea a aratat ca decat cuvantul de obste, nimic nu este mai intelept. Ca el pe toate le vadeste, precum si pe folosul acesta. Ca nimeni, din cei ce cu luarc-aminte s-au indeletnicit in citirea lor, n-a ramas neimpartasit de schimbarea cea spre mai bine in oarecare fapta buna. Deci, pe acestea, si altele ca acestea, care de unii se obisnuieste pe la inceputul cartilor a se spune, eu, pentru pricinile care am zis, lasandu-le, numai pentru talmacitor voi arata, cine a fost, si pentru talmacire, dupa care izvoare s-a facut. Ca acestea socotesc ca sunt si celor de pe urma dorite a le sti, iar mie, cu cuviinta, a le vesti. (losif, Ieromonahul, Sfanta Manastire Neamt)
