Traind in cuviosie si sfintenie, Sfantul Arsenie Capadocianul si‑a jertfit linistea vietuirii monahale pentru a veni mai intai la Fárasa, unde mai bine de 50 de ani a sfintit, invatat si intarit in credinta poporul ortodox din acele locuri, ca, mai apoi, desi la varsta inaintata (avea 80 de ani), sa‑l calauzeasca, asemenea unui alt Moise, pe calea pribegiei, spre taramurile unei alte patrii, de unde, la 24 noiembrie 1924, avea sa se mute la Domnul.
La interventia sa minunata, nu doar Cuviosul Paisie, originar din aceleasi locuri cu Sfantul Arsenie si botezat chiar de el acolo, i‑a alcatuit spre sfarsitul secolului trecut biografia, ci si cel ce a trudit la aparitia cartii de fata a izbutit, aproape dupa un secol, sa descopere unul dintre manuscrisele, in dialectul farasiót, ale Sfantului Arsenie, despre care Cuviosul Paisie nu aflase decat ca in vremurile pribegiei fusesera facute bucati si impartite celor bolnavi spre a avea parte de ocrotirea Sfantului.
Potrivit profetiei Sfantului, manuscrisul nu s‑a pierdut, ci a devenit o carte, care, dupa cuvantul sau, „va fi citita de multa lume”, aducand „sanatate, bunastare si iertare”.
