Additional information
| General | |
|---|---|
| Authors | Stefan Dimitriu |
| Year | 2016 |
| Others | |
| Identification | |
| Format |
Description
Poeziile din volumul de fata ne arata o alta dimensiune a creatie lui Stefan Dimitriu – unul dintre cei mai mari prozatori romani contemporani.
Discurs despre fericire
Ma voi multumi, asa
cum o fac de cateva zile incoace,
sa traiesc sub aceasta impresie,
sub aceasta stare de gratie,
sub aceasta narcoza,
spre a ma sustrage in mod voit
de la intrebarile care stau gata
sa ma asalteze din toate partile,
sa ma inunde cu povara lor
cateodata insuportabila.
Nu stiu exact ce va fi,
cum va fi peste doua zile,
peste o saptamana, dar azi
imi ajunge inca sa inchid ochii
si sa privesc lumina aceea pe care
n-am mai intalnit-o pana acum
decat in panzele lui Canaletto,
lumina aceea atat de ireala
si totodata atat de concreta,
amestecata, ca un ulei sfant,
cu stropii de apa ai marii
si curgand siroaie peste umerii
si peste coapsele unei femei,
pentru ca sa-mi spun: esti
si tu un biet om, Stefan Dimitriu,
ca toti ceilalti, nascut
ca sa fii fericit cu atat de putin,
dar arareori in stare
sa cauti si sa gasesti
putinul acela care-ti lipseste…
Amintiri din copilarie
De pe prispa inalta din fata casei mele din Ibanesti,
vedeam dealurile crescand catre Prut,
ca niste valuri verzi de cetate.
Dar oricat de inalta era prispa asta si oricat
m-as fi catarat eu in varful picioarelor,
tot nu puteam deslusi
dincolo de spinarea roasa de saraturi
a celui de al doilea val. In schimb,
fara alte eforturi, in afara celor cerute
de escaladarea neguroasei Poiene,
deal asezat in spatele casei
si strajuit undeva, la marginea zarii,
de stejarii batrani ai unei paduri intunecoase si-adanci,
puteam sa numar pana la noua treptele acelea imense,
prabusite ca niste copaci de piatra si de pamant
in calea puhoaielor.
Le saream atunci cu privirea,
era o nimica toata sa trec
intr-o clipa
dincolo de cel de al noualea deal,
in umbra caruia stiam ca-si croiesc drum
apele Prutului, argintii si catifelate ca spinarile crapilor
ajunsi pana la noi in ranitele din foaie de cort
ale pescarilor din Ranzesti si din Carja. Si
cu toate ca nu mai eram de mult copil
atunci cand am atins cu piciorul
ceea ce atinsesem de-atatea ori cu privirea,
nimic nu m-a putut impiedica vreodata sa cred
ca Prutul trece prin fata casei mele.
Ma gandesc si acum la el ca la raul de-acasa…
Intre padurea aceea
batrana, intunecoasa si-adanca
de pe creasta Poienii
si dealul cel mai inalt dinspre Prut
peste care se ridica in fiecare zi soarele,
cand nu iscau din senin neguri ca sa-l ascunda,
in acest esantion mioritic de spatiu ondulat-rotitor,
sufletul meu si-a dobandit nu numai
datele sale imponderabile,
nu numai izvoarele, cutezanta, increderea,
dar si forma sa, daca vreti, fizica.
[…]
Stefan Dimitriu
Related products
