Venise in Normandia pentru ca simtea ca acasa nu mai are nimic de facut. Pictase casele mai acatarii mereu pe inserat – malurile fluviului – din stanga, si din dreapta, si de pe pod… Catedrala, si in amurg, si in lumina lunii… gata asta era tot! Chipuri de oameni n-ar fi zugravit nici amenintat de inchizitie!
"Oricum toti oamenii sunt, intr-un fel sau altul, urati; daca ii pictez eu, vor fi de-a dreptul hidosi… Mai bine as picta fluturi albi care zboara spre soare… Imi ajung orizonturile si epavele, stancile si plajele innamolite de la Mont Saint-Michel… Desi, daca ma gandesc mai bine, ar fi timpul sa ma apuc de un peisaj de iarna in care ninge cu fluturi mari, albi, stralucitori…"
(Fragment roman "Cutitele rosii")
… Lucian Ciuchita!
Un om, un crez, un literat de exceptie… Un roman atat pentru cititorii romani, cat si pentru cei francezi. O poveste minunata! Multumesc, Lucian, pentru colaborarea pe care mi-ai oferit-o atatia ani si mult succes editorial!
GABRIEL ALEXANDRU IONESCU
Istoric
