Cutii

Cutii-le sînt micropoeme cotidianiste, secvențe inelate de miriapod narativ pe care Cătălina Bălan şi-a tatuat – de la o vîrstă la alta – biografia. Cu fantasmele, clovneriile, candoarea, dar şi cu anxietatea, luciditatea, amăreala ei. Între „dacă m-aş fi născut într-o familie de afaceriști chinezi/ mi-aş fi tatuat pe omoplat o libelulă” şi „mă duc la culcare ca o gospodină din cartea elenei vlădăreanu/ mirosind a mâncare/ decât prințesă în arabia saudită/ mai bine în sectorul 3/ la faur/ la capătul lumii” se polizează (şi) liric o conştiinţă.

Ştefan Manasia

Cutii ale timpului, cutii cu senzații, cu amintiri, cu mirosuri și gusturi, cu dezamăgire, pasiune, dragoste sau furie. Cu așteptare și speranță, cu lacrimi în ochi, cu încredere. Cu condimente, cu jucării, cu frică, cu bucurie. Cu melancolie, cu regret, cu tensiune, cu promisiuni. Cu lumini și umbre, culori, cu liniște. Cu nerăbdare, cu aiureală, cu joc, cu mult joc. Cu luciditate. Cu răceală. Cu ea. Cutii. O carte. O poveste.

 Cosmin Perța