Povesti stranii si fapte surprinzatoare din istoria celui mai ortodox imperiu din lume
Autorul a intocmit o colectie de povesti, anecdote, dar si de fapte, obiceiuri consemnate in documentele vremii menite sa ii fie de folos atat unui academician care tine prelegeri despre Bizant, cat si unui tanar aflat in cautarea acelor subiecte controversate care pot declansa conversatii spumoase la petreceri.
Stiai ca, in Imperiul Bizantin…
… infidelitatea sotului nu era motiv de divort, insa o lege din 449 d. Hr. permitea unei femei sa ceara divortul daca barbatul intretinea relatii sexuale cu alte femei atunci cand ea era de fata?
… se credea ca, hranind porcul cu smochine, se obtine o carne mult mai delicioasa?
… multe familii isi castrau unul dintre fii, pentru a-i da sansa de a obtine o slujba la curtea imperiala sau in cadrul Bisericii?
… inaintea operatiilor riscante, pacientul trebuia sa ii puna medicului scalpelul in mana, exprimandu-si astfel acceptul ca operatia sa fie facuta?
… apa adusa de la mari distante era stocata in sute de cisterne, dintre care unele uriase? Cisterna lui Aetius, aflata in aer liber, avea 244 de metri lungime, 85 latime si o adancime de 13-15 metri, fiind folosita astazi ca stadion de fotbal. Cea mai mare cisterna acoperita era Bazilica Cisterna, situata in apropiere de Sfanta Sofia. Ea are o capacitate de 80 000 de metri cubi, o lungime de 138 de metri, o latime de 65 de metri si 336 de coloane. A fost folosita ca locatie de filmare pentru pelicula „Din Rusia, cu dragoste” (1963), avandu-l ca personaj principal pe agentul secret James Bond.
… generalii erau sfatuiti sa evite confruntarea nu doar cu o armata inamica de putere superioara, ci si cu una de putere egala, daca aceasta nu a fost deja invinsa de trei ori mai inainte? Victoria trebuia obtinuta prin diplomatie, mita sau manipularea nobilimii din tabara adversarului.
… au aparut sfintii „stalpnici“? Acestia traiau in varful unei barne de lemn ani de zile, in vreme ce o comunitate de sprijin se dezvolta in jurul lor, la baza acelei barne. Cel mai faimos stalpnic a fost Simion, care a trait in varful unui stalp de langa Alep patruzeci de ani. Istoria consemneaza existenta a 124 de sfinti stalpnici, cel mai recent in secolul al XIX-lea.
De-a lungul timpului, viziunea asupra Bizantului a incorporat atribute precum „ciudat”, „decadent”, „superstitios”, „degenerat”. In Evul Mediu occidental, unii lideri militari germanici nu ii considerau cu adevarat romani pe bizantini – asa cum acestia pretindeau ca ar fi. Ci ii credeau mai degraba greci – niste oameni efeminati, lasi si tradatori, care mancau cu furculitele si indrageau scrisul si cititul. Mai tarziu, unii catolici au stabilit ca Biserica „greaca“ era nesupusa, chiar eretica, lipsita de credinta si aflata in cardasie cu Islamul. In secolul al XVIII-lea, ganditorii iluministi au hotarat sa faca din aceasta civilizatie de mult disparuta intruchiparea celei mai groaznic de imaginat societati: teocratica, superstitioasa si condusa de eunuci si calugari malefici, fara nicio urma de virtute civica. Voltaire o numea o colectie inutila de miracole, o rusine pentru ratiunea umana. Pentru Hegel, intruchipa o imagine dezgustatoare a imbecilitatii, marcata de pasiuni nebunesti si mizerabile. In secolul XX, unii specialisti in stiinte politice au atribuit disfunctionalitatile si elementele totalitare din Uniunea Sovietica originilor bizantine ale acestui stat. Astazi, termenul „bizantin“ continua sa fie folosit in sens peiorativ, desemnand sisteme complicate in mod inutil, care functioneaza prin intrigi, evitarea asumarii responsabilitatii, ascunderea adevarului si lovituri date pe la spate.
La finalul atator secole de prejudecati occidentale, istoricul Anthony Kaldelli si-a asumat misiunea de a construi o imagine a civilizatiei bizantine cat mai apropiata de realitate. Volumul de fata reuneste atat materiale care ii fac pe bizantini sa para ciudati si neobisnuiti, cat si materiale care scot in evidenta laturile lor pragmatice, inventive si rationale. Puteau fi vulgari, materialisti si deosebit de abili, chiar si in momentele de inalta spiritualitate. In acelasi timp, aveau un admirabil talent in exprimare, indrageau paradoxurile si dadeau dovada de o profunda umanitate, eliberata de dogme.
Lucrarea este structurata in 18 capitole despre casatorie, familie, sex, practici medicale, stiinta si tehnologie, ospete, animale, eunuci, razboi, spiritualitate, erezie, straini si stereotipurile asociate lor, dezastre naturale, imparati si alte aspecte ale acestei civilizatii complexe si fascinante. Textul fiecarui capitol imbraca forma unor paragrafe de sine statatoare – pastile uneori usor, alteori mai greu de digerat din cauza informatiilor socante pe care le contin. Intregul poate fi astfel citit pe bucati, recitit, analizat si comentat cu mare usurinta.
Autorul se lasa parca impregnat de spiritul bizantin, construindu-si textul cu umor si cu sete de senzational, dar si cu deplina minutiozitate si responsabilitate fata de reprezentarea fidela a surselor. „Curiozitati bizantine este in primul rand o lucrare de divertisment”, spune chiar el, avertizandu-ne in mod comic ca trebuie sa tinem cont de toleranta la vulgaritate a invitatilor, daca alegem sa abordam la petreceri subiecte inspirate din cartea sa.
