Traind dupa mitul potrivit caruia cautam, ne luptam si distrugem in cele din urma dusmanul din interior si din exterior, ii invatam si pe copiii nostri acest mit. Ne intalnim cu aceasta tema in basme, povesti religioase si in retorica politica, in care eroi ca Sfantul Gheorghe omoara balaurul sau inving monstrul ascuns, adesea aparand si o fecioara neputincioasa care este „salvata” de erou. Vedem acest lucru la nesfarsit in filme si in programe de televiziune. Cautarea si distrugerea „dusmanului” poate parea cea mai buna solutie, dar in realitate creeaza o lume din ce in ce mai periculoasa. E clar ca trebuie sa cercetam alternativa, intrand mai degraba in contact cu dusmanul si comunicand cu el, in loc sa il distrugem.
In aceasta carte ne concentram in principal pe demonii personali, intorcandu-ne la demonii colectivi si politici abia la sfarsit. Aceasta din cauza ca demonii personali stau la baza celor globali si, lucrand cu propriii demoni, aducem o schimbare care face valuri in exterior, in lume. Atitudinea de a hrani demonii, in loc sa luptam cu ei, ne furnizeaza o cale prin care sa fim atenti la demonii din interior, evitand pericolele de a reprima inlauntrul nostru lucrurile de care ne temem. Confruntarea si hranirea demonilor nostri evita intruparea unui monstru furios care provoaca distrugere atat in noi, cat si in lume.
Propun sa urmam exemplul lui Machig: dragonul nu este ucis si nici macar nu are loc o lupta impotriva lui, ci este atras afara si alimentat fara teama. In acest fel construim un pod peste prapastia dintre „bine” si „rau”, iar potentialul dusman este transformat in aliat. Asta inseamna ca energia care a fost incatusata in lupta devine o forta pozitiva si potential protectoare, mai degraba un daemon decat un demon. Fiecare batalie pe care o ducem in interiorul nostru incatuseaza resurse ce ar putea fi folosite mult mai bine.
In mitologie, dragonul apara adesea o comoara secreta. Hranindu-ne demonii si transformandu-i in aliati, ne descoperim propriile comori ce au fost ascunse de preocuparea noastra pentru batalie. Dupa cum se dovedeste, atunci cand este eliberata, energia demonului care fusese blocata in lupta este comoara. Hranirea demonilor ne face sa fim o amenintare mai mica in lume. Atunci cand suntem constienti de demonii nostri si le oferim un elixir facut din acceptare constienta si compasiune, avem mai putine sanse sa ii proiectam asupra altora.
Carl G. Jung, celebrul psiholog elvetian, a descris partea noastra intunecata ca fiind „umbra”, care ar putea iesi la suprafata in vise sau ar putea fi proiectata asupra altora. Umbra pe care a descris-o el este compusa din acele laturi ale noastre pe care mintea constienta le considera inacceptabile. Umbra reprezinta sinele reprimat, aspectele nedorite ale personalitatii, pe care refuzam sa le recunoastem. Ar putea fi rusinea, furia sau prejudecatile noastre. Este ceea ce nu dorim ca altii sa stie despre noi si apare adesea in vise, facand lucruri la care sinele nostru constient nici nu s-ar gandi. Atunci cand o persoana casatorita viseaza ca are o aventura, aceasta este umbra. Adesea nu suntem constienti de laturile intunecate ale personalitatii noastre, deoarece ele nu sunt percepute de mintea constienta. Umbra ne indeamna sa mancam toata farfuria cu fursecuri, atunci cand nu avem de gand sa mancam nici macar unul. Umbra tranteste o insulta la adresa cuiva pe care incercam sa il impresionam.
