Cum sa te ratezi cu demnitate: un roman

Din biroul unei companii de marketing, protagonistul isi croieste drum prin Bucurestiul format din colajele afiselor de publicitate, din cartierul Pantelimon pana in Dorobanti, Piata Rahova sau 1 Mai.

Pe Octav Gheorghe il tradeaza in fiecare capitol neastamparul creativ si anii de publicitate. Povestile din industrie sunt adorabile si pe cele mai multe le recunosc, dar bucuria cu care le imbogateste e greu de mascat. O face exact asa cum il obliga experienta, in rafale consecutive, lasandu-i cititorului doar pauze de ras cu lacrimi. Recomand citirea cartii cu Spotify-ul deschis. Practic, piesele pe care le pomeneste in carte asigura un playlist perfect.

Andi Moisescu

Stilistic, as fi tentat sa-i definesc scriitura ca „Baiesu pe cox“. Dar o minima cunoastere atat a biografiei autorului, cat si a vietii bucurestene din ultimii 20–25 ani iti va spune ca de fapt e realism-realism, curat. Respectiv, grotescul jenant-amuzant care isi iteste periodic capul dintre paginile cartii nu este sintetizat chimic, cu forta, ci e natural, pescuit din viata oamenilor cu venituri medii si ridicate, cu ajutorul unui minciog mititel, cu care cureti apa din acvariu de excrementele pestisorilor. Cred ca unul dintre capitolele volumului de fata intra lejer in „Top 5 Mici Piese Literare Romanesti All Time“. Nu va spun care e capitolul, cumparati cartea si descoperiti singuri. Adica nu fiti calici, ajutati tinerele talente ale generatiei X – e ultima care mai poate scrie cu paragrafe consistente, si nu doar cu izbucniri de maximum sase, sapte cuvinte, ca pe WhatsApp.

Serban Alexandrescu