cum reusesti, viata mea

A venit la inmormantare

nu-l mai tineam minte dar mi-a zis

„eram copii in curte la bunicul tau

si tu aventuros ca de-obicei

– ce-ar fi sa ingropam un mesaj

pentru noi cei din viitor? –

pe urma am incercat si eu singur

si peste ani se construia pe deasupra

sau se turna ciment”

Ii parea rau ca de un esec

dar mi-am amintit instant de el

de amiaza aia de vara

pe gramada de lemne in fata gradinii

cu straturi de rosii mari

urate, carnoase si dulci.