Bisericile de zid construite de obștile de români liberi sau de reprezentanți ai acestora în secolul al XVIII‑lea şi prima jumătate a veacului următor au fost, de‑a lungul timpului, subiectul mai multor studii. Cu o atenţie sporită asupra celor din Oltenia, acele cercetări abordau fie importanța culturală din perspectiva continuităţii artei brâncoveneşti și analizarea atentă a picturilor murale exterioare caracteristice acelei perioade, fie prezentau situația social‑politică în conexiune cu actul de a ctitori lăcașuri de cult şi modificarea statutului locuitorilor liberi de la sud şi nord față de munţii Carpaţi.
Ctitorii ale oamenilor liberi este un prim studiu unitar asupra arhitecturii lăcaşurilor de cult de zid din nordul Olteniei, al Munteniei şi sudul Transilvaniei, prin încadrarea întregului proces de evoluţie, cuprins între anii 1700‑1850, într‑un fenomen mai amplu, acela al arhitecturii și artei teritoriilor de frontieră.
