Credinta si educatia. Principalele lumini ale vietii

Educatia reprezinta temelia formarii personalitatii umane, fiind indispensabila nu numai devenirii omului in sine, ci si societatii. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur declara admirativ ca „nu este o arta mai mare ca aceasta”. Educatia se dovedeste a fi, intr-adevar, o arta, intrucat este creatoare. Ea nu creeaza insa lucruri materiale, ci operele ei sunt caracterele slefuite, ca niste diamante, nu de mana sculptorului, ci de mintea si inima educatorului.

Din acest punct de vedere, se intelege ca educatia nu se reduce doar la transmiterea unor informatii sau a unor abilitati practice. Fara a le exclude pe acestea, educatia presupune si altceva – sau mai ales altceva –, si anume: formarea personalitatii omului.

Acest rol formator si-l asuma, sau trebuie sa si-l asume, Familia, Scoala si Biserica. Importanta familiei in educarea celor mici in spiritul valorilor religios-morale este covarsitoare. Familia crestina, formata din barbat, femeie si copii, constituie mediul cel mai potrivit pentru cultivarea dragostei, intelegerii, bunei-cuviinte, blandetii si respectului fata de ceilalti. In familie, copilul creste in comuniunea de credinta si de iubire sfanta fata de Dumnezeu, de parinti si de frati, valori care, o data invatate in anii copilariei, vor fi respectate, mai apoi, si in comunitate, in relatiile cu semenii.

Intrucat se au in vedere sufletele atat de sensibile ale tinerilor, se intelege ca educatia presupune multa intelepciune, rabdare si iubire. Astazi, cand societatea trece printr-o profunda criza spirituala si morala, este absolut necesar ca familia sa fie cladita pe temelii solide, pe principii de viata care sa izvorasca din duhul Evangheliei. Tinerii care sunt educati in perspectiva iubirii infinite a lui Dumnezeu si a vietii vesnice nu se vor raporta niciodata la aceasta lume ca la ultima realitate, nu-si vor alipi sufletul de cele materiale si nu vor face din dobandirea lor un scop in sine, intelegand ca mai important decat a avea si a stapani este a darui si a se darui.

Inceputa in Familie, educatia continua si se consolideaza apoi in Scoala, unde profesorii conlucreaza cu parintii pentru a desavarsi aceasta lucrare atat de importanta. Scoala este cea care asigura cadrul optim desfasurarii procesului educativ, ingrijindu-se ca tinerii sa aiba parte de un program structurat, de resurse si metode adecvate specificului varstei, particularitatilor si abilitatilor elevilor. Nascuta in tinda Bisericii, scoala romaneasca a reprezentat dintotdeauna un spatiu sacru, in care tinerii, indrumati cu dragoste de catre preot – care de multe ori le era si dascal –, patrundeau tainele abecedarului, dar si ale comuniunii cu Dumnezeu. Scoala trebuie sa-si continue si astazi aceasta vocatie de a fi, cum spune Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, „un laborator sfant, in care elevii se pot pregati atat pentru viata din societatea umana terestra, cat si pentru viata si fericirea vesnica din Imparatia lui Dumnezeu”.

Intelegand uriasa responsabilitate cu privire la educatia tinerilor, de a carei reusita depinde implinirea lor ca oameni, dar si mantuirea lor si a noastra, Biserica a insotit dintotdeauna Familia si Scoala in demersul de formare a tinerelor generatii in spiritul valorilor fundamentate pe credinta Bisericii Ortodoxe si traditia vie a poporului roman.

Prin sustinerea predarii Religiei in scoala, dar si prin colaborarea directa cu institutiile de invatamant, Biserica promoveaza o educatie sanatoasa, in care tinerilor sa li se ofere, pe langa formarea intelectuala, absolut necesara, si resursele spirituale care sa ii ajute sa creasca duhovniceste. Profesorul de Religie este un misionar, care extinde lucrarea preotului din Biserica in scoala. El insoteste pe tanar, incepand din scoala primara si continuand cu gimnaziul si liceul, pe tot parcursul formarii sale, ajutandu-l mai intai sa-si deschida sufletul lui Dumnezeu, iar mai apoi sa-L cunoasca si sa-L iubeasca, sa inteleaga rostul vietii si frumusetea trairii in comuniune de iubire cu Dumnezeu si cu semenii.

Implicarea Bisericii in educarea tinerilor nu se limiteaza numai la activitatea didactica din cadrul orelor de Religie, ci cuprinde o serie de manifestari extracurriculare, menite sa puna in valoare entuziasmul tinerilor pentru cunoastere, talentul, daruirea si deschiderea lor fata de cei din jur. Patriarhia Romana desfasoara, incepand din anul 2006, diferite programe si proiecte, precum: Hristos impartasit copiilor, Alege Scoala!, Copilul invata iubirea lui Hristos, Tinerii in Areopag. Dialoguri religios-culturale, Tinerii – solidari in fata suferintei, Pelerinajul – cale spre cunoastere si intarire in credinta s. a. Prin toate aceste activitati, se incearca apropierea tinerilor de Biserica si cooptarea lor in viata de comunitate.

La nivelul parohiilor sunt organizate programe de tip after- school, pelerinaje si tabere de vara pentru tineri, ateliere educational-recreative, cateheze saptamanale si conferinte duhovnicesti pe diverse teme de spiritualitate. De asemenea, exista o colaborare intre parohie si scoala, pentru participarea copiilor la programul liturgic al Bisericii, pentru spovedirea si impartasirea lor cat mai deasa, pentru desfasurarea de activitati artistice, muzicale sau sportive, care au menirea de a le cultiva tinerilor sentimentul comuniunii si al prieteniei, punandu-i in relatie vie si marturisitoare cu cei din jur.

In cadrul Intalnirii Tinerilor Ortodocsi (ITO), care se organizeaza in fiecare an, adolescenti din diferite tari ortodoxe se aduna impreuna pentru a-si impartasi preocuparile comune, a se ruga si a da marturie despre credinta lor, fiind un exemplu pentru toti cei care doresc sa-si manifeste, intr-un mod cat se poate de deschis si sincer, iubirea fata de Dumnezeu si de semeni.

Preafericitul Parinte Patriarh Daniel si-a exprimat, in repetate randuri, interesul pentru modul in care sunt crescute tinerele generatii si pentru educarea acestora in spiritul valorilor traditionale crestine ale poporului roman. Lucrarea de fata, care este o calda si convingatoare pledoarie pentru educatie, aduna la un loc cuvantari si discursuri pe care Preafericirea Sa le-a rostit la diferite evenimente, in cadrul unor congrese, consfatuiri, intalniri cu reprezentanti ai unor institutii de invatamant, precum si mesaje pe care le-a adresat elevilor si studentilor la inceput de an scolar si la festivitati de absolvire a studiilor.

Volumul este structurat in opt capitole. Primele doua cuprind cuvantari care se refera la Misiunea Bisericii in educarea si cultivarea caracterelor religios-morale, prezentand totodata proiectele si programele educationale desfasurate de Biserica Ortodoxa Romana in acest sens. Discursurile evidentiaza implicarea concreta a Bisericii in educatia tinerilor, conlucrarea ei cu scoala si cu factorii de decizie pentru cultivarea unor repere edificatoare pentru viata.

Capitolul al III-lea, intitulat Educarea copiilor – binecuvantare pentru familie, scoala si societate, are in vedere grija fata de cei mici, subliniind consecintele benefice pe care educatia acestora – mai ales educatia religioasa – le are pentru comunitate. In aceasta sectiune se regasesc si indemnuri adresate elevilor, parintilor si profesorilor, care sunt incurajati sa lucreze impreuna pentru un tel comun: progresul material si spiritual al viitoarelor generatii.

Alte cateva cuvantari cu privire la chemarea tinerilor de a fi misionarii de maine ai Bisericii alcatuiesc continutul celui de-al IV-lea capitol. Pornind de la constatarea ca tineretea reprezinta varsta cautarilor si a entuziasmului, aceste cuvantari dau marturie despre lucrarea sfanta pe care tinerii educati in credinta in Hristos pot sa o aduca in Biserica si in societate.

Capitolele V si VI sunt dedicate invatamantului romanesc, respectiv orei de Religie. Izvorate din convingerea ca sufletul culturii este cultura sufletului, cuvantarile reunite in aceste doua capitole argumenteaza necesitatea fundamentarii invatamantului pe valorile religios-morale. In acest sens, predarea Religiei in sistemul de invatamant public devine un act de dreptate si o necesitate permanenta. Ora de Religie are menirea de a integra si a face aplicabile cunostintele dobandite la celelalte discipline scolare, punandu-le in relatie cu aspiratiile omului spre bine, adevar si frumos.

Capitolul al VII-lea, Scoala teologica – lumina pentru tineri, trateaza aspecte legate de invatamantul teologic, atat seminarial, cat si universitar. Seminarul si facultatea, ca entitati scolare de profil teologic, se straduiesc sa fie un factor de echilibru care sa ajute la formarea completa si armonioasa a fiintei umane.

Ultimul capitol cuprinde o serie de comunicate de presa, care reprezinta Raspunsuri ale Patriarhiei Romane la dezbateri mediatice difuzate prin intermediul Biroului de Presa al Patriarhiei Romane. Acestea au in vedere, in primul rand, demersurile de sustinere a predarii Religiei in scoala, necesitate impusa de natura insasi a unui popor eminamente religios.

Avand in vedere importanta educatiei pentru om si societate si fiind constienti de faptul ca Biserica, prin intreaga sa lucrare, incearca sa ofere un cadru cat mai propice pentru formarea spirituala si morala a noilor generatii, recomandam cu caldura acest volum, nadajduind ca va fi de folos atat tinerilor preocupati de dezvoltarea lor intelectuala si spirituala, cat si profesorilor si parintilor care ii insotesc in acest demers.