Corto Maltese. In Siberia (volumul 6)

„Daca Dostoievski si Hemingway ar fi scris impreuna un roman, asa ar fi aratat.” (Ion Manolescu) 

Fragmente din prefata sub forma de dialog intre Dodo Nita si Ion Manolescu:

„Dodo Nita: Draga Ion, cand l-ai descoperit pe Corto Maltese si cand ai citit prima oara albumul Corto Maltese in Siberia? In franceza, sub acest titlu? Sau in italiana, cu prima denumire, Corte sconta detta arcana?

Ion Manolescu: Pe Corto, in anii ’70, in revista franceza Pif Gadget. Bineinteles ca, fiind copil, mi se parea complicat prin comparatie cu Pifou sau Placid et Muzo. Cum poate aprecia un pusti o banda desenata realista? Mai ales una simbolica, asa cum era „seria caraibeana” pe care Hugo Pratt a propus-o la Pif. Mult mai interesanta a fost intalnirea cu albumul „siberian”. Tarziu, prin 2000, cand Pratt devenise unul dintre autorii mei preferati. Atunci am facut rost de Corte sconta detta arcana in format italian (23×32 cm), splendida editie cartonata din 1977 de la Milano Libri. Aveam in mana piesa de rezistenta: un exemplar (numarul 1024 din 5000) al primei aparitii. Imi aduc aminte ca am fost uimit de culorile alese de Anne Frognier: de o intensitate neobisnuita, dand un efect 3D personajelor si obiectelor. Paginile aproape ca luau foc in visiniu, carmin sau portocaliu, apoi totul se domolea in pasteluri perfect complementare. O simfonie cromatica pe care fosta partenera de viata a lui Hugo Pratt a dirijat-o cu maiestrie. Dar tu, Dodo, cum l-ai descoperit pe Corto?

D. N.: Aventurile lui Corto Maltese au fost publicate in revista Pif Gadget, in serial, intre 1970 si 1974. Eu sunt nascut in 1964 si am tinut in mana primele Vaillant si Pif Gadget abia prin 1975–1976, de la colegi de scoala. Imi amintesc ca nu prea mi-au placut rarele episoade cu Corto pe care le-am gasit acolo. Inainte de orice, nu le intelegeam, mi se pareau prea filozofice si, la acea varsta, nici nu stapaneam limba franceza asa de bine (in scoala mea, limba franceza se invata din clasa a V-a). Apoi, desenul lui Pratt era prea schematic, prea epurat, incomparabil – mi se parea mie atunci – cu desenele aproape fotografice ale lui Cheret (Rahan) sau Marcello (Doc Justice). Abia pe la mijlocul anilor ’80 l-am redescoperit pe Hugo Pratt, avand o sansa extraordinara sa aflu ca, la Universitatea din Craiova, unde am studiat Stiintele Economice, exista un lectorat francez, o biblioteca formidabila cu mii de carti in limba franceza. Datorita revistei Pif Gadget, prinsesem gustul francezei si incepusem sa citesc si literatura in aceasta limba. Dar am avut uriasa bucurie sa gasesc la lectoratul francez si sute de albume de benzi desenate. Printre acestea, mai multe din seria Corto Maltese. Primul album din serie pe care l-am citit a fost, imi amintesc foarte bine, chiar Corto Maltese en Siberie. Pana astazi, el ramane unul dintre preferatele mele, alaturi de La balade de la mer salée si La maison dorée de Samarkand. De ce? Probabil pentru ca imbina cel mai bine aventura cu istoria si romantismul si e mai putin filozofic si abscons decat, de exemplu, Fable de Venise sau Les Helvetiques. Si apoi, in acest album, actiunea se petrece majoritar la bordul unor trenuri blindate. Iar eu dintotdeauna am avut o… slabiciune fata de calatoriile cu trenul. De altfel, chiar am calatorit foarte mult pe calea ferata, de la Bucuresti la Moscova si de la Craiova la Lisabona, ca sa mentionez doar destinatiile cele mai indepartate, la est si la vest.

I. M.: Adevarul e ca albumul te „prinde” de la primele pagini. Amestec de fictiune si realitate istorica, de dragoste si razboi, de aventuri senzationale (devalizarea „trenului cu aur” al amiralului Kolceak) si discursuri neasteptate (anarhistul Rasputin facand apologia furtului ca forma de circulatie libera a banilor – reinvestiti pe piata pentru acoperirea placerilor personale), albumul este unul dintre cele mai palpitante ale lui Hugo Pratt. Daca Dostoievski si Hemingway ar fi scris impreuna un roman, asa ar fi aratat.

D. N.: Albumul se deschide cu protagonistul citind Utopia lui Thomas Morus. Mai tarziu, Corto, dar si alte personaje, cum ar fi baronul von Ungern-Sternberg, recita versuri. E ceva neobisnuit ca, intr-o banda desenata de aventuri, sa existe atatea referinte la literatura…

I. M.: Nu si pentru Hugo Pratt, un autor de o mare curiozitate intelectuala. Calator neobosit si cititor asiduu, Pratt isi inzestreaza personajele cu aceleasi pasiuni. Prin urmare, Corto Maltese nu putea fi doar un marinar nomad, ci si un fin cunoscator al literaturii. In sensul ei cel mai larg. Sa luam Utopia lui Thomas Morus (paginile 17 si 27 din album). Odata deschisa, cartea ii permite eroului sa calatoreasca din Venetia in Hong Kong si dintr-o poveste de aventuri in alta. Magie? Reverie diurna? Sau realitate concreta?”