Cortegiul umbrelor se construieste din noua nuvele legate discret intre ele prin personajele chinuite care populeaza Tamoga – un sat iberic de pe coasta de nord-vest, in care se traieste greu, dar care e, in schimb, „mai bun ca oricare altul pentru a muri.”
Povesti de dragoste, razboi si razbunare se tes din vorbele satenilor: un cor al umbrelor alimentat de barfe si amintiri, blesteme si juraminte incalcate. De la povestea lui Mortes, strainul care ajunge in Tamoga ca si cum ar urma un cantec de sirena, pana la istoria doñei Sacramento, care, desprinsa parca dintr-un tablou de Goya, refuza de cinci decenii sa mai iasa din casa prafuita in care s-a nascut, cele noua nuvele de Julián Ríos ne dezvaluie un spatiu ca o anticamera a mortii, golit de speranta, dar plin de secrete.
Carlos Fuentes spunea despre Julián Ríos ca este cel mai inventiv si creativ scriitor de limba spaniola. Nascut in 1941 in orasul galician Vigo, Ríos si-a facut studiile in Madrid, de unde a emigrat in Londra si apoi in Paris, unde traieste in prezent. Este considerat unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai postmodernismului spaniol, iar romanul sau, Larva, sta marturie in acest sens. Si-a scris primele doua volume à deux alaturi de Octavio Paz. Maestru al inventiei lingvistice, Julián Ríos a devenit un scriitor-cult in Occident, unde a fost supranumit „un James Joyce spaniol” sau „urmasul lui Cervantes.”
Cortegiul umbrelor a fost scris intre 1966 si 1968, dar tanarului Ríos i-a fost teama ca nu va trece de cenzura sub regimul lui Franco, asa ca a pastrat manuscrisul aproape cinci decenii in sertar. Spre deosebire de cartile sale de mai tarziu (sofisticate si jucause), Cortegiul umbrelor aduna texte scurte si amare despre un loc pe cat de intunecat, pe atat de misterios: imaginarul sat Tamoga.
