Dincolo de definitiile anodine si ambigue din dictionare, in limbajul cotidian termenii corporatie si corporatism sunt folositi cel mai adesea cu sensuri peiorative, indicand mentalitati, atitudini sau persoane pline de sine si neserioase, avand tendinta de-a cauta intruna cusururi, ca si pe aceea de-a vorbi mult si fara rost – bineinteles, intr-o limba cunoscuta doar de „initiati”. Pornind de la experientele personale in corporatii din tara si din strainatate, Emilia Muller ne arata ce se afla dincolo de fatadele impunatoare si intimidante ale multinationalelor: un univers in care absurdul este foarte bine instalat. Cititorul va parcurge viata in corporatii dintr-un capat in celalalt, altfel spus de la interviul de angajare la demisie, si va intalni cateva dintre speciile care populeaza aceasta noua ipostaza a mai vechii cooperative „Munca-n zadar” – sefi si angajati care mai de care mai bizari, absolut toti detestabili. Volumul se incheie cu o serie de strategii personale de supravietuire intr-o astfel de organizatie, precum si cu un lexicon – incomplet, fireste – pentru a usura comunicarea cu aceste fiinte (mult prea) cuvantatoare si (prea putin) rationale.
