Corifeul iubirii Parintele Iosif Vatopedinul

Incepuse lucrarea defrisarilor. Erau acolo trotuare placate cu pietre, plantate din vechime cu maslini. Parintele dadea instructiuni pentru schimbarea spatiului. In locul unde urma sa se zideasca chilia era un maslin mare si batran. Parintele nu voia sa-l distruga si de aceea au sapat cu excavatorul adanc, in jurul radacinilor copacului, pentru a-l replanta. In vreme ce copacul era legat si atarna, deodata s-a dezlegat si a cazut peste Parinte cu toata greutatea lui. Soferul excavatorului povesteste:

„Eram gata sa lesin. M-am gandit ca l-am omorat pe Parinte. Am sarit din excavator tremurand si l-am vazut pe Parinte cazut jos si spunandu-mi zambitor: «Vezi cat de vie este credinta noastra?». Maslinul nici nu-l zgariase, era la doi metri mai incolo. Panicat, l-am intrebat: «Ce s-a intamplat, Parinte?» Imi era teama de ce-i mai rau. «Spuneti-mi ce s-a intamplat». Si mi-a spus: «Dupa ce a cazut copacul cu radacinile si pamantul peste mine, eu am simtit ca si cand ar fi cazut o patura moale si cu mana, instinctiv, l-am dat la o parte. Dar patura era cam grea si mi-am pierdut echilibrul». M-am dus sa-l ajut sa se ridice, dar s-a ridicat singur”.