Candva, in miez de iulie, Corcodusul si-a imbujorat margelele pe ram si m-a privit mandru de la buza balconului.
„Ei? Ce zici? Suntem amandoi harnici in aceasta vara!”
El este un fel de „raisonneur” al zilelor mele si al noptilor fara de somn. Am credinta ca el ma tine pe un drum bun. Cu el stau la taifas dimineata devreme, cu o cafea aromind pe masuta din balcon si uneori cu cate-o vrabie curioasa amestecandu-se galagios si vesel in conversatie. Si tot el ma indeamna sa nu las sa treaca Cuvintele pe langa mine.
Lui i-am dedicat aceasta carticica, oricat ar parea de neobisnuit.
