Una dintre cele mai de seama si apreciate personalitati ale vietii duhovnicesti din Grecia secolului al XX‑lea a fost parintele arhimandrit Epifanie Theodoropoulos.
Refuzand promovarea si ridicarea in scaunul episcopal, s-a dedicat activitatii pastorale in chipul cel mai discret, prin slujirea aproapelui mai ales ca preot duhovnic.
Autor a nenumarate articole si a peste 20 de carti, unele dintre ele cunoscand destule reeditari, a ramas in constiinta bisericeasca a contemporanilor cu precadere multumita dialogurilor si discutiilor de arhondaric, pe care le avea de fiecare data, dupa incheierea dumnezeiestii Liturghii, cu fiii sai duhovnicesti, dar si cu toti cei aflati in cautarea unui raspuns la nenumaratele intrebari cu care ne confruntam.
Urmand cu modestie si sarguinta, cu sensibilitate duhovniceasca si acuitate sporite calea de mijloc, intre modernism si secularizare, intre zelotism si fanatism, prin cunoasterea, temeinica si aducatoare de sfintire, a cuvantului lui Dumnezeu, parintele Epifanie ne invata ce inseamna cugetul apostolic, ethosul evanghelic si spiritul crestinesc integru.
