Construirea Sistemului Cordon Sanitaire. Relatii Romano-Polone 1919-1926

Lucrarea de fata analizeaza evolutia relatiilor politico-diplomatice intre Romania si Polonia pe terenul obiectivelor, strategiilor, mijloacelor si metodelor politicii externe promovate de catre Bucuresti si Varsovia intr-o etapa a carei complexitate este data, inainte de toate, de faptul ca, in cazul Poloniei, renasterea statala a creat mutatii de mentalitate, abordari si practici politice noi, iar in cazul Romaniei, aparitia statului polon a reprezentat un element in plus in configurarea noii geografii politice regionale.

Perioada la care ne-am oprit, 1919-1926, desi deloc intinsa cronologic, este una deosebit de complexa si plina de semnificatii. Sfarsitul primului razboi mondial si restaurarea Poloniei independente, realizarea Unirii romanilor intr-un singur stat, concomitent cu transformarile politice si teritoriale din spatiul Europei Centrale si Rasaritene, au marcat decisiv raporturile dintre cele doua state aflate intr-un spatiu geografic extrem de sensibil (schimbarile structurale profunde din Rusia si Ucraina vecine ii imprimau un specific aparte). In evolutia acestor raporturi, 1926 este anul in care se incheie una dintre cele mai importante etape. Astfel, in martie 1926 se sfarsea mandatul guvernului liberal condus de Ion I. C. Bratianu, unul dintre cele mai importante pentru cele doua decenii interbelice. In mai 1926, lovitura de stat a maresalului Jzef Piłsudski a bulversat sistemul politic constitutional-parlamentar (sejmocratia), instituit de Constitutia din 1921. Noul regim, Sanacja, isi propunea schimbarea structurilor si a mentalitatilor, in special prin intarirea parghiilor Executivului (presedintele si guvernul). In acelasi timp, la Varsovia se dovedea evidenta tendinta de a capta bunavointa U. R. S. S. in scopul de a se incheia un pact de neagresiune polono-sovietic si de a renunta la aliante traditionale in favoarea unor parteneri politici si economici de moment (Germania, Italia, Ungaria, Vatican).

Florin Anghel