Designul este felul prin care obiectele se realizeaza in societatea moderna contemporana. Daca existenta unui obiect presupune design, aceasta realitate se datoreaza faptului ca omenirea are acum o cu totul alta organizare, un alt mod de trai. Acum, la inceput de mileniu al treilea, vorbim despre o societate de consum, despre cerere si oferta, piata, industrie si publicitate. Asadar, contextul in care un obiect – devenit acum produs de design – ia nastere este fundamental diferit de ceea ce era acum mai putin de un veac. Necesitatile umane privitoare la obiect sunt, insa, intrucatva asemanatoare. In definitiv, omuI are nevoie de obiecte pentru a-si desfasura activitatile, la fel cum a avut nevoie si in trecut. Fireste, acum poate fi vorba despre o mult mai complexa arie de activitati, insa relatia pe care obiectul o are cu natura umana ramane aproape nealterata, obiectul fiind astfel corespodentul provocarilor de trai evidentiind, din acest punct de vedere, inexorabilul raspuns de satisfacere a unor necesitati.
Recursul la trecut nu se doreste a fi aici o apologie a acelor vremuri. Asistam astazi la un fel cu totul diferit de organizare a vietii si, inevitabil, de manifestare a universului obiectual. Dimensiunea culturala si de apartenenta este tratata in aceasta carte ca un posibil model de revendicare, nu neaparat ca efectivitate. Acest lucru nu mai este posibil si nici nu ar trebui sa fie principalul obiectiv, oricum. Se poate face insa recursul la trecut in mod indirect, prin oferirea unui repetoriu de sugestii, intr-o perceptie chiar subliminala. Intelegand mai bine dimensiunea obiectualitatii si toate resorturile ei, mai mult sau mai putin evidente, se poate contura astfel o imagine mai clara pentru designer. Se deschid la modul acesta noi paralele de raportare, identificandu-se un univers de cunoastere, de intelegere. Mai mult decat atat, se restabileste o parte din legatura cu acel filon cultural-identitar ce ar putea asigura o mai mare profunzime de originalitate si adresabilitate.
