Se spune că iubirea luminează tenebrele creierului, că cicatrizează răni, pansând sufletul, reîntregind inimi; ba chiar că este sentimentul sublim care ridică dintre ruinele create de imposibilitatea de a găsi ieșirea din labirintul unei minți controlate de o boală psihică.
Nimic mai fals. Să iubești o persoană posedată de demonul schizofreniei este o ruletă rusească, o loterie. Un joc de șah în care adversarii dau tot ce au mai bun ca să-l prindă pe celălalt vulnerabil, să-i ucidă regina, să-i îngenuncheze regele, până ce amândoi primesc șah mat.
Confesiuni este un roller coaster, o ușă deschisă către speranță, pe lângă mii de alte închise. Un incendiu devastator în care supraviețuirea personajelor este incertă.
Morala? Iubirea nu vindecă, ea doar face totul mai suportabil.
