Concina pradata

Teodor Scortescu s-a nascut la 14 ianuarie 1893 in Iasi. Este fiul Paulinei (nascuta Orasanu) si al lui Alexandru Scortescu, functionar. Si-a facut studiile in Iasi, la Liceul Internat si la Facultatea de Drept, luandu-si licenta in 1917. Incearca sa se afirme ca poet, debutand cu trei sonete la „Viata romaneasca”, in 1914, iar in iulie 1916, dupa ce mai da alte versuri, publica in foileton in „Capitala” si nuvela Salonul unde se gandeste, prefigurand romanul Concina pradata (1939). Renunta temporar la poezie si proza, lasandu-se ispitit de teatru. O revista teatrala, „Halandala”, scrisa impreuna cu George Badarau, i-a fost pusa in scena in 1916, la Iasi.

Romanul Concina pradata are un substrat satiric, infuzat cu o perfecta arta a voalarii, a disimularii, lasand cititorul sa traga concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iasiului de pe la 1910. Din aceasta perspectiva, Concina pradata se inrudeste cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondand zonele de promiscuitate ale adulterului oficializat, ale celor care reduc scopul si placerea vietii la iubirea fizica. Bunaoara, un magistrat strange in locuinta sa toate femeile de moravuri usoare. Naratiunea se compune dintr-o suita de secvente cinematografice, populate cu o serie de indivizi cu preocupari ce frizeaza libertinajul. Sylvia Vodis, sotia unui ins bogat, instruita, mondena, practica amorul doar pentru a-si alunga plictiseala, intr-un soi de intelegere tacita cu partenerul ei de viata, de asemenea un libertin.