Concina pradata

Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iaşiului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudeşte cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele de promiscuitate ale adulterului oficializat, ale celor care reduc scopul şi plăcerea vieţii la iubirea fizică. Bunăoară, un magistrat strânge în locuinţa sa toate femeile de moravuri uşoare. Naraţiunea se compune dintr-o suită de secvenţe cinematografice, populate cu o serie de indivizi cu preocupări ce frizează libertinajul. Sylvia Vodiş, soţia unui ins bogat, instruită, mondenă, practică amorul doar pentru a-şi alunga plictiseala, într-un soi de înţelegere tacită cu partenerul ei de viaţă, de asemenea un libertin.